Studentul

Într-o dimineață, sau cel puțin așa credeam eu că e… mă trezesc cu greu și constat că soarele a răsărit demult. Îmi zic: măi să fie, cum de nu m-a claxonat colegul meu să mă trezească să mă ia la serviciu cu mașina lui. Era ora 10:15 și eu trebuia să fiu la magazin la ora 08:00. Lucrez la un magazin de parfumuri. Bineînțeles că sună ciudat, dar ies bani frumoși.
În fine, mă îmbrac la repezeală și îmi dau seama că mi-am luat tricoul pe dos. Asta nu-i nimic, s-a rezolvat din mers dar pe casa scării m-am oprit să-mi schimb papucii, totuși nu poți ieși în papuci de casă. După ce mi-am rezolvat aceste probleme de student mahmur și întârziat, în sfârșit dau colțul…dau colțul blocului și de partea cealaltă mă așteptau razele de soare care m-au făcut să mă strâmb ca atunci când ești răcit și ronțăi o lămâie.

Era o liniște dubioasă. Mă gândeam că poate e sărbătoare sau ceva. Îmi auzeam pașii și parcă lipsea ceva de pe străduța care ducea în intersecția cu bulevardul. Străduța nu era atât de mică, părea chiar mare, dar de ce? Mi-am zis: sunt mahmur, nu mai aud bine din cauza chefului din noaptea trecută, sunt grăbit… și totuși lipsea ceva.
Mă uit în față, nimic. Mă uit în spate, nimic, nicio mașină. Probabil că lumea e plecată la serviciu, alții în concediu, e vară totuși, și… eu am întârziat la serviciu. Din spate cineva face din gură: „tit-tit”. Mă feresc. Era vecinul meu pe o bicicletă tandem. Are vreo optzeci de ani și nu l-a văzut niciodată pe bicicletă. Îmi făcuse semn să urc, dar am refuzat respectuos. Nici bine nu l-am salutat că din spate vine altă bicicletă tandem, în care mama unui copil își ducea odrasla la școală. M-am gândit că poate așa e moda acum și eu cum stau mai mult pe la facultate, ba pe la serviciu, nu am avut timp să analizez ce se mai poartă în ziua de azi.

Ajungând în fața intersecției am rămas de-a dreptul perplex. Erau sute de biciclete care mai de care mai colorate, mai „tunate”, cu două sau mai multe roți. Toată lumea era plină de energie și pedalau voioși. În mijlocul intersecției era un agent de circulație care dirija grațios traficul. Mi-a făcut semn să trec, pe un ton destul de melodios. Am traversat strada și m-am oprit pe partea cealaltă. Dau să-mi aprind o țigară când, spre surprinderea mea din buzunar am scos un pachețel de gume mentolate antitabac. Sigur că aseară cineva a făcut o glumă proastă și a profitat de neatenția mea turmentată și mi-a introdus în buzunar rețeta oamenilor care se lasă de fumat. Nu pot să spun decât că gluma a fost reușită.
După ce am analizat acest colț urban, plin de mirare am mai observat că parcă totul era mai intens colorat și lumea părea mai vie. În depărtare se vedeau și munții. Nu am mai văzut munții de când eram mic. Atunci nu prea erau așa multe mașini și aerul era ceva mai proaspăt iar vizibilitatea ridicată.

Am ajuns în stație la autobuz și mi-am dat seama că așteptam degeaba. Nu avea cum să circule vreun mijloc de transport într-un așa oraș. Mai circulau un fel de biciclete , de fapt erau niște mijloace de transport care opreau în stație și din când în când mai urcau călători. Aceste busociclete (așa le-am denumit) opreau în stație dar eu nu mă puteam sui în ele. Nu aveam abonament pe așa niște mijloace de transport și nu vroiam să mă fac de râs. Așa că am lăsat baltă și am decis să merg pe jos. Eram foarte mirat de cele întâmplate dar nu puteam decât să mă adaptez pentru a nu părea picat de pe altă planetă. Mă gândeam că poate ceva s-a întâmplat cu mine și încercam să-mi amintesc ce a fost de s-a schimbat lumea atât de brusc.

Nici bine nu fac câțiva pași și cineva mă bate pe umăr. M-a recunoscut primarul acestui oraș. Îl cunosc de la magazin, e și el un client oarecum fidel. Mi-a spus că are același drum, primăria fiind aproape de magazin. I-am mulțumit și m-am suit pe bicicleta lui. M-a întrebat când vin să-mi iau și eu bicicleta de la primărie. Eu, neștiind ce să-i răspund, i-am spus că imediat după ce termin treaba la magazin vin să o iau. Îl întreb, cerându-mi scuze, deoarece nu eram în temă deloc, cum se procedează cu plata bicicletei. El a surâs și mi-a spus că bicicleta este gratuită după un program finanțat de mai multe organizații ecologice. M-am bucurat de acest lucru, ca mai tot românul când i se oferă ceva gratuit. Ajuns la intersecția Bulevardului Ștefan cel Mare cu Bulevardul Saturn, am constatat că acea fântână construită înainte de ’89 disăpăruse iar în locul ei a fost ridicată o statuie cu un domn destul de durduliu și cu părul în toate direcțiile. Îl întreb pe primar cine este acea persoană. El îmi răspunse că e Karl Drais, inventatorul bicicletei. Iar statuia a fost inaugurată ieri, 29 aprilie, chiar în ziua sa de naștere.

Erau niște evenimente de care eram înstrăinat. Habar nu aveam de bicicletele date de primărie, de Karl Drais și de noile mijloace de transport în comun. Nu am mai rezistat și l-am întrebat pe primar, de când se întâmplă toate aceste lucruri în orașul nostru. Bineînțeles că mi-am cerut scuze pentru că viața mea se desfășura ba la facultate, ba la serviciu, ba eram obosit, ba nu aveam timp de ieșit prin oraș și de aceea nu am putut afla de toate aceste schimbări. L-am mai întrebat și de automobilele care au dispărut complet din peisajul urban.

Primarul se uită la mine o fracțiune de secundă, puțin suspicios și a început să-mi explice că acest program este pus în aplicare încă de luna trecută. Toate automobilele au fost duse la centre de reciclare iar proprietarii lor au primit în schimb vouchere pentru locuințe eco. A rămas surprins că eu nu știam nimic de acest program.

Începusem să mă îndoiesc de conștiința mea și acum totul se amesteca în capul meu. Pedalam tăcut în spatele primarului și nu puteam să-mi adun gândurile. Mă gândeam la noaptea trecută și la cheful reușit. Știu că era o tipă drăguță care aducea platoul cu băuturi. Puțini o cunoșteau pe acea fată. O chema Diana și dacă nu mă înșel spusese ceva despre biciclete dar nu mai țin minte. Parcă lucra la un bike shop sau trebuia să plece la un concurs de ciclism montan, sau… Știu doar că era drăguță și că băutura foarte bună. Să-mi fi pus ceva în băutură? Nu avea sens. În timpul acesta îl mai întrebam pe primar despre bicicleta care aveam să o primesc de la ei. Întrebam asta doar ca să pară că totul e în ordine cu mine. Primarul îmi spusese că e neagră și că sigur îmi va place. E specială pentru studenții cu joburi, bicicleta având calități superioare.

Pe stradă erau multe biciclete dar a primarului era așa, cum să spun…luxoasă. Din câte am observat mergea singur pe bandă, care presupun că era rezervată special pentru autorități. În intersecție clipea semaforul roșu și nu înțelegeam de ce. Primarul mi-a făcut semn să continui să pedalez pentru a trece intersecția. La un moment dat s-a auzit un claxon de mașină. Am rămas uimit. Primarul nu s-a uitat nici în stânga nici în drapta. Claxonul se auzea mai tare. Primarul pedala și l-am întrebat ce s-a auzit. Primarul nu răspundea. Mă uit în dreapta, nimic mă uit în stânga, nimic. Claxonul se auzea din ce în ce mai tare. Deodată am simțit o lovitură puternică și apoi totul era negru. Am simțit ca și cum un curent fin de aer rece trecu prin mine. Stăteam nemișcat și nu vroiam să deschid ochii. Nu puteam nici să mă mișc. Eram amorțit și gândurile îmi fugeau în toate direcțiile. Așteptam să văd ce mi se mai putea întâmpla.

Deodată am auzit o voce care-mi spunea să mă trezesc. Mă gândeam că eram deja pe lumea cealaltă. Am simțit o smucitură și o palmă peste față. Am deschis ochii. Eram la mine acasă. Nu a fost decât un vis. Prietenul meu a zis că m-a claxonat dar nu i-am răspuns și a urcat până la mine să vadă ce se întâmplă. M-a văzut cum dormeam adânc și m-a trezit. M-am îmbrăcat într-o grabă și am urcat în mașină. Același peisaj dezolant. Iar poluare, iar claxoane, șoferi nervoși trafic și în zare munții dispăruseră.

- Știi ce îmi voi cumpăra când iau leafa? Îl întreb pe amicul meu.
- Ce?
- O bicicletă. Vreau să merg pe munte. Pe muntele ăla care nu se vede din oraș.
- Am înțeles. Te-a înnebunit Diana…

================

Această poveste participă în concursul Încalecă pe-o şa şi spune-ne povestea ta având ca premii 4 biciclete și 8 vouchere pentru accesorii de bicicletă oferite de magazinul Veloteca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>